wordpress-seo domain was triggered too early. This is usually an indicator for some code in the plugin or theme running too early. Translations should be loaded at the init action or later. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 6.7.0.) in /home/narujaro/public_html/wp-includes/functions.php on line 6114Parintele Stefan Marcu s-a nascut la 28 noiembrie 1906, \u00een localitatea vr\u00e2nceana Poiana, \u00eentr-o familie cu traditie preoteasca, unul dintre \u00eenaintasii sai, preotul Ion Dantis, din Nistoresti, fiind cunoscut drept \u201cpatriarhul Vrancei\u201d. A suferit martiriul puscariilor comuniste vreme de 15 ani si a plecat la Domnul printr-o moarte violenta. Parintele Stefan Marcu, mare traitor al ortodoxiei si iubitor de neam, este \u00eenca unul dintre numerosii preoti ortodocsi care s-au jertfit pentru credinta.<\/p>\n
In iunie 1928, Stefan Marcu a absolvit Seminarul Sf. Gheorghe din Roman, apoi s-a \u00eenscris la Facultatea de Teologie din Iasi, pe care o va termina mai tarziu, din cauza greutatilor pe care le-a \u00eentampinat de-a lungul vietii. La 1 noiembrie 1929 este numit profesor la Scoala Normala de \u00eenvatatori din Focsani, unde a functionat pana la 1 decembrie 1931. La 11 ianuarie 1931 se casatoreste cu Elena Chifulescu, cununat fiind de liderul Miscarii Legionare, Corneliu Z. Codreanu. A avut trei copii: Gabriela, Mihaela si Corneliu.<\/p>\n
Ulterior, este hirotonit pe seama parohiei Nistoresti, unde va sluji de la 1 decembrie 1931. Aceasta parohie era compusa din satele Podul Narujii, Rebegari, Nistoresti, Ogoarele, Batcari, Gainari, Romanesti si Olaresti, cu 336 familii, respectiv 1263 suflete, \u00een anul 1936. Parohia avea o biserica cu hramul \u201cPogorarea Sf. Duh\u201d si filia \u201cSf. Nicolae\u201d. Era ajutat de preotul iconom Ioan Dantis, cel care contribuise mult la recladirea celor doua biserici din parohie.<\/p>\n
Pr. Marcu se va angrena \u00een curentele politice ale vremii si se va remarca \u00een cadrul organizatiei legionare \u00eenca din 1929, devenind, mai \u00eentai sef legionar de plasa, apoi seful Miscarii pe judetul Putna, pana \u00een 1938, cand s-au desfiintat partidele politice. In timpul valului de represiune pornit \u00een decembrie 1933, la ordin politic, dupa uciderea lui I. Gh. Duca, preotul Stefan Marcu este \u201cdepus \u00een penitenciarul Focsani la dispozitia organelor politienesti\u201d timp de peste o luna, fara mandat de arestare si fara a i se da vreun fel de explicatii. Activitate legionara, \u00een viziunea organelor politienesti, era considerata ridicarea unei troite, la 14 mai 1936, la Stroesti-Naruja, \u201cdin proprie initiativa\u201d a parintelui Marcu, la a carei sfintire a participat preotul Vasile Boldeanu si alti lideri legionari din zona.<\/p>\n
La 25 martie 1938, de praznicul Bunei Vestiri, parintele Marcu avea sa fie anchetat si perchezitionat de catre seful postului de jandarmi din localitate, \u00een vederea gasirii de \u201cmaterial de propaganda legionara\u201d, \u00eencheiat cu \u201crezultat negativ\u201d. Demersul Jandarmeriei era determinat de gestul parintelui de a-i pomeni pe Ion Mota si Vasile Marin, legionarii cazuti \u00een razboiul civil din Spania, la iesirea cu Cinstitele Daruri \u00een timpul Sfintei Liturghii oficiate de praznicul amintit.<\/p>\n
In septembrie 1938, parintele Marcu va fi trimis \u00een lagarul de internati legionari de la Vaslui, apoi, la mijlocul lunii noiembrie, la cel afectat numai preotilor de la Sadaclia (judetul Tighina, Basarabia). Aici, alaturi de ceilalti preoti \u00eenchisi, parintelui Marcu avea sa i se confiste cartea de rugaciuni, considerata drept material legionar.<\/p>\n
La 22 decembrie 1938, preotul Stefan Marcu avea sa se \u00eenapoieze acasa din lagarul de la Sadaclia. Ulterior, obligat de autoritati, ca orice functionar al statului, la 12 ianuarie 1939, va adera la \u201cFrontul Renasterii Nationale\u201d, partidul \u00eenfiintat de regele Carol al II-lea. Insa, aceasta nu-l va scuti de sicanele Jandarmeriei, deoarece la fiecare eveniment politic, la toate provocarile regimului la adresa legionarilor, parintele Stefan Marcu va cunoaste perchezitii si retineri.<\/p>\n
Astfel, pe 26 ianuarie 1939, la \u00eentoarcerea sa de la Bucuresti, unde sustinuse c\u00eeteva examene la Facultatea de Teologie, avea sa fie perchezitionat la domiciliu si retinut pe motivul ca la plecarea din localitatea natala nu anuntase postul de jandarmi. Ulterior, la 21 septembrie 1939, pe fondul uciderii lui Armand Calinescu, parintelui nostru i se va efectua o perchezitie domiciliara, \u00een vederea depistarii de \u201cmaterial legionar sau armament\u201d, dar iarasi nu i s-a gasit nimic. Totodata, el avea sa fie retinut si \u00eenaintat Legiunii de jandarmi Putna.<\/p>\n
La 4 septembrie 1940, pe fondul tulburarilor politice de la Bucuresti care vor culmina cu abdicarea regelui Carol al II-lea, printr-un ordin telefonic de la Politia judetului Putna, parintele stefan Marcu era perchezitionat la domiciliu si retinut.<\/p>\n
Dupa instaurarea regimului national-legionar, \u00een septembrie 1940, la rugamintea preotului Vasile Boldeanu, Stefan Marcu va primi conducerea organizatiei legionare pe judetul Putna, pana \u00een ianuarie 1941. In aceasta calitate, s-a confruntat cu manifestarile negative ale unor legionari, care sustineau ca aveau ordine precise de la centru si \u00eencercau sa faca diverse actiuni ocolindu-l. Dar nici rolul de preot \u201cnu se \u00eempaca cu starea de comanda\u201d. \u201cAveam impresia ca exista oarecare discordanta \u00een felul \u00een care \u00eentelegeam eu lucrurile si felul cum cautau altii sa le rezolve\u201d, spunea parintele \u00eentr-o declaratie autobiografica din 10 mai 1949.<\/p>\n
Cum se \u00eempaca rolul sau de preot cu postura de lider politic, aflam din acelasi document: \u201cIn tot timpul cat am facut politica nu am pierdut din vedere faptul ca sunt preot. Au fost doua planuri de activitate cu caracter social: unul politic si altul preotesc. In conceptia mea de viata planul principal a fost acela al activitatii mele preotesti, cu care am cautat sa ma identific, iar celalalt a ramas \u00eentotdeauna secundar. Din toate acestea am ramas \u00eensa cu constatarea ca \u00eentre felul meu de a judeca politic si felul \u00een care cei mai multi dintre legionari, cu care fusesem \u00een contact, judecau lucrurile, ssi astfelt se produsese o discordanta\u201d.<\/p>\n
In timpul asa numitei \u201crebeliuni legionare\u201d din ianuarie 1941, cu \u00eentelepciune si bunavointa din partea autoritatilor statului, Pr. Marcu a reusit sa pastreze calmul legionarilor, pentru ca un conflict sa nu izbucneasca pe strazile orasului Focsani. \u201cAcelea au fost zile foarte dificile pentru situatia mea de sef politic. Multi \u00eesi pierduse judecata limpede si se lasau manati de pasiuni. Din clipa \u00een clipa puteau izbucni conflicte \u00een judet sau \u00een oras, care puteau duce la inutile varsari de sange.<\/p>\n
Peste tot era haos si starea aceasta era amplificata de vestile fanteziste date la radio. Am facut sfortari sa-mi pastrez calmul. Am apelat la toata puterea mea de judecata ca sa iau hotarari prin care sa pot depasi momentele critice. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reusit sa treaca acele zile fara nici un incident si am avut chiar multumirea sa primesc felicitari publice de la prefectul de atunci [\u2026], care a spus ca m-am purtat ca un preot\u201d \u2013 marturiseste parintele.<\/p>\n
Dupa evenimentele din ianuarie 1941, parintele s-a retras \u00een satul natal, la biserica la care slujea ca paroh, precum spune \u00een declaratia amintita: \u201cTerminand onorabil cu situatia grava din ianuarie, am putut sa ma retrag iar \u00een satul meu si sa-mi caut de preotie si de poporul meu. De atunci n-am mai facut nici un fel de politica. Am activat ca paroh, acolo unde mi s-a cerut si mi-am cautat de gospodarie\u201d.<\/p>\n
Hartuit de autoritati<\/strong><\/p>\n Avea sa fie urmarit \u00een continuare, suspectat \u00eentotdeauna ca prin fosta sa pozitie \u00een Miscarea Legionara din judetul Putna, ar putea atenta la siguranta statului. Intr-o nota din 7 aprilie 1941, aflam ca parintele Marcu se afla \u201c\u00een stricta supraveghere\u201d. Ulterior, acesta nu putea pleca din localitate fara acordul Jandarmeriei, deoarece se afla \u00een stare de arest la domiciliu, situatie fata de care a protestat sustinand ca nu este prevazut \u00een nici o lege. Totodata, parintelui i se intercepta corespondenta.<\/p>\n La 14 decembrie 1941, domiciliul parintelui era perchezitionat din nou, ca o consecinta a unui denunt cum ca ar detine material de propaganda legionar. Rezultatul actiunii jandarmilor poate fi considerat ca unul dintre cele mai ridicole, av\u00eend \u00een vedere obiectele considerate suspecte si trecute \u00een procesul-verbal: \u201cUna pijama verde a Pr. Stefan Marcu; una bluza verde a Dnei Elena Marcu [\u2026]. Arme si munitiuni nu s-au gasit\u201d. Aceasta situatie se va opri aici. Insa numai pentru moment. Pe 14 iunie 1942, parintele era perchezitionat din nou pentru aceleasi pijamale. Cu aceasta ocazie, parintele va declara: \u201cPijamaua ce mi s-a confiscat este proprietatea mea si am purtat-o asa cum se obisnuieste de toata lumea, \u00een cadrul intim, familial\u201d. Totodata, sotia acestuia adauga \u00een declaratia sa ca, \u201cfiind proprietatea mea si \u00eentrucat sustin ca o pijama nu poate sa faca obiect de propaganda ilicita, sper ca voi fi din nou \u00een posesia ei\u201d.<\/p>\n Pentru finalizarea acestei anchete, parintele a fost dus la Parchetul Militar al Diviziei 21 Galati, care, \u00een referatul introductiv, sustinea ca \u201cdin nimic \u00eensa nu s-a constatat ca ar mai fi activat \u00een miscarea legionara si dupa ianuarie 1941 si de asemenea nu s-a putut stabili daca ei au purtat pijamalele \u00een public\u201d. Astfel, cazul a fost clasat.<\/p>\n Totusi, prin ordinul nr. 447 din 25 decembrie 1942 catre postul de jandarmi din Naruja, \u00een conformitate cu ordinul Presedintiei Consiliului de Ministri si al Ministerului Afacerilor Interne, parintele nostru a fost retinut \u201ccu tact\u201d si trimis la manastirea Tismana, devenit pentru o vreme lagar de preoti. De aici avea sa fie eliberat \u00een aprilie 1943.<\/p>\n Dupa momentul 23 august 1944, parintele Marcu avea sa fie urmarit \u00een continuare cu mai multa insistenta de catre organele politienesti, \u00een conformitate cu prevederile Conventiei de armistitiu \u00eencheiate cu Uniunea Sovietica, care aveau \u00een vedere anihilarea \u201cgruparilor fasciste\u201d banuite ca ar mai putea activa pe teren politic sau subversiv. Astfel, la 13 octombrie 1944 domiciliul parintelui Marcu era perchezitionat. In ianuarie 1945, parintele Marcu era verificat de \u201cComisiunea operativa de punere sub paza a legionarilor\u201d, deoarece era \u00eenvinuit \u201cca a activat \u00een miscarea legionara ca sef al organizatiei judetului Putna, fara alte fapte la dosar\u201d, drept pentru care s-a dat aviz de eliberare, desi \u00een toata aceasta perioada statuse ascuns la mama sa, la Poiana si la domiciliu.<\/p>\n Pana \u00een 1948, parintele Marcu a fost lasat \u00een pace de autoritatile statului. Nici el nu s-a mai implicat \u00eensa \u00een chestiunile politice si, \u00een plus, se bucura de pretuire si atasament printre credinciosii din parohia sa, dupa cum putem afla \u00eentr-o nota informativa din 2 iulie 1948: \u201cNu i-a parte la adunarile comunei ce au loc; se ocupa cu slujba de preot si gospodaria [\u2026]; spera si nutreste ideea \u00een noua schimbare; [\u2026] are priza mare; locuitorii comunei cred mult \u00een el; are temeri si este \u00eengrijorat a nu fi arestat si internat \u00een lagar. [Este] capabil sa tarasca masele dupa el; foarte bun orator si cu mult spirit de organizare\u201d.<\/p>\n Era linistea dinaintea furtunii.<\/p>\n In aprilie 1948, aflandu-se la Focsani, \u00een vizita la Octav Pavelescu, gazda fiicelor lui care urmau Liceul de fete din localitate, intra \u00een contact cu doi studenti din Bucuresti, originari din Panciu, implicati \u00een grupul de rezistenta din Vrancea. Acestia din urma i-au adus la cunostinta parintelui nostru ca, \u00een calitatea lor de legionari, sunt \u00een legatura cu Comandamentul din Bucuresti cu dispozitia ca el sa nu activeze, ci doar, prin Costin Atanasiu, sa pastreze legaturi foarte discrete cu cei tineri care aveau misiunea de a actiona. Totodata, atunci cand arestarile sunt iminente, anuntate de Comandamentul din Bucuresti, cei vizati sa poata fi gazduiti de vechii legionari, prin grija parintelui. Parintele Marcu a dat indicatii lui Costin Atanasiu sa stranga bani de la mai multe persoane, pentru a-i ajuta pe cei bolnavi si \u00eenchisi.<\/p>\n Aceasta stare de expectativa nu va dura prea mult, \u00een vara lui 1948 Securitatea trec\u00eend la arestari masive \u00een zona Vrancei, situatie care l-a determinat pe parintele Marcu, la 17 iulie, sa se refugieze pe dealurile din apropiere, \u00eempreuna cu Octav Pavelescu si Costin Atanasiu, chiar cu cateva minute \u00eenaintea sosirii Securitatii acasa la el. O vreme a stat acasa, apoi, pe timpul iernii, la mama sa, la Poiana. Daca el a reusit sa scapepentru moment de arestare, \u00een schimb, sotia si fiica sa Gabriela au fost retinute.<\/p>\n In timpul refugiului, s-a \u00eent\u00eelnit cu mai multi membrii ai miscarii de rezistenta din Vrancea. In septembrie, apoi noiembrie 1948, studentul Cristea Paragina, din Panciu (fugar), i-a adus la cunostinta parintelui initiativa de a reorganiza Miscarea Legionara \u00een zona, pentru care avea nevoie de sprijin. Parintele a refuzat sa se implice. In martie 1949, prin fiica sa Gabriela, este \u00eenstiintat ca seful legionar al judetului Ramnic doreste sa vorbeasca cu el, mai ales ca la nivel central s-a ajuns la un acord de colaborare anticomunista \u00eentre taranisti, liberali si legionari. Intalnirea nu a mai avut loc, deoarece liderul de la Ramnic a fost arestat.<\/p>\n In urma disparitiei de la domiciliu a parintelui Stefan Marcu, credincioasa Murgu Cucova, \u201cobisnuind a face propaganda religioasa, a luat initiativa propunand \u00een fata satenilor din acea comuna care erau adunati \u00een fata Primariei, sa se \u00eentocmeasca un memoriu adresat catre Prezidiul RPR, prin care sa se ceara \u00eencetarea urmaririi susnumitului preot si readucerea sa \u00een comuna pentru a sluji mai departe \u00een biserica\u201d. In nota citata, facuta catre Directia Generala Securitatii si datata 5 ianuarie 1949, se sustinea ca, \u201cdupa ce populatia a aprobat aceasta propunere, numita Murgu Cucova a \u00eentocmit acel memoriu, vizitand satenii din casa \u00een casa, pentru a fi semnat, fiind ajutata la colectarea semnaturilor de numitul Stoian Vasile din aceiasi comuna\u201d. Evident ca Securitatea a luat masuri, dar cum si cand nu putem preciza.<\/p>\n La 25 aprilie 1949, parintele Stefan Marcu era arestat de Securitate, dupa ce \u00eei fusese perchezitionata casa. El a fost inclus de anchetatorii Securitatii \u00een lotul \u201cComitetul Unic\u201d din Focsani, format din 15 persoane si condus de preotul Enache Graur, care, potrivit anchetei, era \u00een legatura cu Comitetul de rezistenta nationala din exil. A fost anchetat de la arestare si pana \u00een noiembrie 1949, la dosar retinandu-i-se doar doua declaratii date \u00een 10 mai si 9 iunie 1949. Impreuna cu parintele Stefan Marcu, aveau sa fie arestate sotia lui, Elena si fiica cea mare Gabriela.<\/p>\n In referatul Securitatii de \u00eencheierii a anchetei penale asupra grupului de rezistenta \u201cComitetul Unic\u201d din Focsani, datat 3 noiembrie 1949, parintele Stefan Marcu \u201cse face vinovat de gazduire a legionarilor Octav A. Pavelescu si Costin Atanasiu, pe care i-a tinut ascunsi \u00een locuinta sa din Nistoresti timp de 3 luni de zile, stiind ca sunt fugari. Se face vinovat de activitate legionara, ca \u00een toamna anului 1948 tinea legaturi cu Octav Pavelescu, Costin Atanasiu si cu alti legionari, trasandu-le sarcini de felul cum trebuie sa tina legatura cu legionarii fugari si din munti. Se face vinovat de felul cum trebuie sa se organizeze fostii membrii legionari, de a da cotizatii si de a colecta sume pentru cei ce sunt \u00een \u00eenchisori (legionari)\u201d.<\/p>\n La 14 august 1950, prin Sentinta nr. 663 data de Tribunalul Militar Galati, parintele Stefan Marcu era condamnat la 15 ani munca silnica si 5 ani degradare civica, pentru uneltire contra ordinii sociale si pentru favorizarea infractorului. La 26 octombrie 1950, prin Decizia nr. 3435, Curtea Militara de Casare si Justitie respingea recursul cerut de parintele Marcu.<\/p>\n Dupa condamnare, parintele Marcu a suferit \u00een penitenciarele gulagului romanesc de la Galati (1950 si 9 aprilie 1959), Jilava (1959), Aiud (1951, 1956 si 1959) si coloniile de munca de la Valea Neagra (1950-1951), Peninsula (1951) si Poarta Alba (1951).<\/p>\n Ca detinut politic a muncit \u00een mai multe randuri la Poarta Alba 22 zile, \u00een luna aprilie 1951; la Peninsula 164 zile, \u00een perioada 1 mai-16 octombrie 1951 si la Aiud 282 zile, \u00een mai multe perioade. Totodata, pentru diferite anchete a fost mutat la Securitatea din Cluj (8-19 octombrie 1952), penitenciarul Aiud (aprilie 1952, 26 septembrie 1952 si 12 ianuarie 1956-pentru a arata legionarii din Focsani) si Galati (12 aprilie 1959).<\/p>\n In puscarie a avut probleme cu sanatatea si asa precara \u00eenca dinainte de 1948. Din documentele aflate \u00een dosarul sau de penitenciar aflam ca parintele Marcu a suferit de TBC pulmonar, pentru care, la 6 februarie si 14 noiembrie 1956, era internat \u00een spitalul penitenciar de la Aiud. La 27 septembrie 1956, pe cand se afla tot la Aiud, era suspectat de o \u201cdistrofie gr. II\u201d. De o \u201cpleurezie [\u2026] dreapta\u201d avea sa fie internat la 28 mai si la 21 iulie ca \u201cameliorat\u201d, pentru ca \u00eentre 27 iulie 1961-17 martie 1962 sa aiba o \u201cepicriza\u201d si sa fie internat din nou cu diagnosticul \u201cTBC pulmonar [\u2026]\u201c.<\/p>\n De la preotul Dimitrie Bejan, care l-a \u00eentalnit pe parintele Marcu la Aiud, ne-a ramas un episod relevant pentru cum s-a purtat acesta \u00een temnita: \u201cDincolo, pe ladita \u00eesi facea rugaciunea preotul Stefan Marcu, din muntii Vrancei. Andrei Ioan se apropie \u00een varful picioarelor, plecand de la mine si-l lovi peste obraz: Ce-i cu semnele astea mistice? Nu stii ca sunt interzise? Vrei sa fim pedepsiti toti pentru tine ? Marcu, \u00een picioare, \u00eei raspunde senin: Loveste-ma si pe obrazul celalalt.\u00a0<\/strong>Si Iuda loveste. Loviturile cad peste cap si \u00een coasta. Pe fata lui Marcu apare rosul sangelui. Rezemat de stalpul patului, primeste salbaticele loviri. Iuda urla si loveste: Te \u00eenvat eu traire crestina! Martir te fac!\u00a0<\/strong>Cand Iuda se opreste gafaind, cu sudori pe frunte, Marcu, tacut \u00eesi face semnul crucii. Iuda se \u00eendeparteaza, maraind sudalmi, cu tot calendarul ortodox\u2026\u201d.<\/p>\n La 21 aprilie 1964, prin expirarea termenului de pedeapsa, parintele Stefan Marcu era eliberat din penitenciarul de la Aiud.<\/p>\n In urma condamnarii parintelui Marcu, a suferit si familia sa. Astfel, prin adresa Directiei Regionale Focsani catre Biroul local de Securitate, din 8 februarie 1951, se cerea: \u201cLuati masura de a recruta o retea informativa pe langa familia preotului Marcu Stefan din satul Nistoresti, care este arestat. Intereseaza din ce traieste aceasta familie, cine o ajuta din punct de vedere material si moral si cu ce elemente are legaturi. Rezultatul actiunii informative ne va fi \u00eenaintat \u00een copie pana la data de 20 februarie 1951\u2033.<\/p>\n Fata de acestea, la 16 februarie 1951, Biroul de Securitate raspundea ca de aproximativ de trei luni sotia si cei doi copii aflati \u00een libertate s-au mutat \u00een Focsani si a fost dirijat un informator. In acest sens, la 22 martie 1951, sursa \u201cIscu\u201d informa Securitatea despre sotia parintelui Marcu: \u201cEa a \u00eenceput a-mi povesti ca traieste cumplit de greu. A dat divort de sot [\u2026] a plecat din Vrancea ca sa poata \u00eentretine o fetita la liceu. Pana acum a mai vandut ce a avut, dar de acum nu prea mai are ce vinde si nici n-are cu ce sa se \u00eembrace si sa se jeneze de lume. A fost si a cerut serviciu la plasare, dar nu avut acte bune. E dispusa sa faca orice fel de munca, dar toti se feresc de ea. Nu stie nimic de la sot. De la fetita nu are vesti din noiembrie [Gabriela, n. n.], cand i-a trimis haine. Ea \u00een Focsani sta \u00een camera \u00eenchiriata pe nume fetitei de a liceu\u201d.<\/p>\n Dupa eliberare, parintele Marcu a fost supravegheat cu o indiscretie intentionata. Era chemat foarte des la Securitate, uneori numai pentru a fi vazut de oameni pentru a fi compromis. Desi pus \u00een situatii delicate, a sfarsit prin a-si stapani urmaritorii cu iubirea sa capabila de jertfa, castigandu-le respectul celor mai multi dintre ei. Nu de putine ori, unii dintre securisti, \u00een special spre apusul regimului comunist, si-l alegeau duhovnic, tocmai pentru ca \u00eei cunosteau verticalitatea.<\/p>\n De la 1 octombrie 1964, si pana la pensionare, 1 ianuare 1975, a slujit la parohia Maluri, din Protoeria Focsani, judetul Vrancea, fiind apreciat, respectat si iubit de cei pastoriti.<\/p>\n Dupa treizeci de ani de la plecarea din parohie este \u00eenca viu si des pomenit de cei pastoriti. Timp de 15 ani a slujit la diverse biserici din municipiul Focsani, fiind un duhovnic de exceptie, \u00eentorcand pe multi la credinta. Medici, profesori, ingineri, avocati si procurori, precum si crestinii de rand \u00eel cautau, atat pentru competenta sfaturilor sale cat si pentru puterea rugaciunii, prin care i-a salvat pe multi de la pieirea vesnica. A fost o constiinta slujitoare autentica, un ascet desavarsit, un traitor sincer al mesajului Evangheliei. Putea fi surprins, \u00een timpul Sfintei Liturghii, cu lacrimi ce-i spalau fata, cu chipul transfigurat, cu o voce ragusita, dar cu un simt al melosului bizantin deosebit. Era un sfant din icoana si o voce din adanc, chip al blandetii si ocean al smereniei. A suferit, nu doar din partea organelor de represiune, ci chiar din partea unor colegi, care, obedienti regimului, stapaniti si de o ascunsa invidie, i-au interzis sa slujeasca, facandu-l sa se simta un strain printre ai sai. A fost necrutator cu pacatul si \u00eentelegator cu pacatosii.<\/p>\n In seara zilei de 28 septembrie 1989, pe cand se \u00eentorcea de la piata, pe trecerea de pietoni, din fata scarii blocului unde locuia, o masina l-a lovit si numai dupa cateva ore de chin si-a dat obstescul sfarsit \u00een mainile Ziditorului. \u201cAccidentul\u201d\u00a0<\/em>poate fi suspectat de conotatii politice, cu atat mai mult cu cat soferul avea legaturi cu Securitatea, iar ochiul vigilent al partidului facea verificari, \u00een blocul \u00een care locuia, cu o saptamana \u00eenainte de accident.<\/p>\n Adrian Nicolae PETCU<\/strong><\/p>\n Pr. Ionel ENE<\/strong><\/p>\n BIBLIOGRAFIA:<\/strong><\/p>\n Izvoare inedite<\/em>:<\/p>\n ACNSAS, fond Documentar, dosar 74, vol. 6;<\/p>\n AMJDIN, fond Penal, dosar 12945, vol. 1, 3;<\/p>\n ANIC, fond DGP, dosar 76\/1946;<\/p>\n ATMTI, fond Penal, dosar 143\/Vrancea, vol. 2, 5.<\/p>\n