LOCALIZARE GEOGRAFICĂ
Comuna Năruja se afla la circa 50 km de municipiul Focşani, reşedinţa judeţului Vrancea, pe Drumul naţional D2 spre Braşov, iar din comuna Valea Sării, spre stânga, pe drumul judeţean D205. Localizare geografică: 45º50’ Nord şi 26º47’ Est. View Larger Map
GENERALITĂŢI
Localitatea Năruja, conform istoricilor M. Canianu şi A.Candrea în monografia ,,Dictionarul judeţului Putna” (din 1893) şi prin argumente antropogeografice, este considerată ca fiind unul dintre cele mai vechi sate răzeşti (sate-stup sau matcă) din Vrancea. Pe harta ilustrului Domnitor moldovean Dimitrie Cantemir apare localitatea VRANCZIA, identificată ulterior cu Năruja de azi.
De altfel, datorită particularităţilor sociale, economice, religioase s.a.m.d., Cantemir i-a conferit acestei zone, denumirea de Republica Vrânceană în lucrarea sa ”Descriptio Moldavae”, ca un corolar la spiritul de egalitate, liber şi hotărât pentru apărarea moşiilor comune ale ţăranilor răzeşi.
La sfârşitul sec.al XIX-lea, Regele Carol I a dorit să poarte numele de Carol de Vrancea şi, un timp, oficialitatile vremii au socotit Năruja ca o zona indicata pentru construirea unui castel regal, inainte de ridicarea Peleşului la Sinaia.
Poziţionată în zona depresionară a Subcarpatilor Vrancei, comuna Năruja cuprinde patru sate (Năruja, Petreşti, Podu Stoica, Podul Nărujii, Rebegari), fiind considerată ,,inima Ţării Vrancei”, continuitatea în acest spaţiu delimitat în Depresiunea geografică a Vrancei, fiind dată de elementele antropice bine conturate. Prin inventarul arheologic bogat s-a determinat aici o zona de interferenţă a mai multor culturi, în special din neoliticul târziu. Principala instituţie administrativă – Primăria, se află în centrul satului Năruja.
Poarta de intrare în curtea vechii Primării a comunei
Comuna este localizată la confluenţa râurilor Zăbala şi Năruja, la o altitudine de 600 – 700 de metri deasupra nivelului mării. Clima zonei este moderat – continental, cu temperature medii anuale de 8ºC, cu primăveri şi toamne lungi, însorite şi ierni blânde. Precipitaţiile sunt dese, ajungând până la 600 litri/ mp anual.
Solul pe care se află localitatea are un strat litologic din era Neozoică, perioada Terţionarului (subperioada Neogenului) şi face parte din flişul Carpaţilor Orientali, format în timpul retragerii Mării Sarmatice. Astfel, stratele petrografice sunt alcătuite din marne, gresii şi conglomerate, acoperite de solul brun. Din punct de vedere fito-pedologic, corespunzătoare acestei zonalităţi climatice, Năruja face parte din zona de vegetaţie forestieră (subzona pădurilor de foioase) şi a etajului de amestec (fag, gorun, stejar).
Zona de la curbura Subcarpaţilor este recunoscută ca fiind de o mare complexitate structurală şi tectonică, deosebit de activă, fiind situata la intersectia a trei plăci tectonice: placa est-europeană, subplaca italo-alpina şi subplaca moesică. Conform unui studiu al Institutului de Cercetări pentru Tehnologii de Mecanizare a Construcţiilor Bucureşti, epicentrul este la Năruja şi nu la câţiva kilometri distanţă, în satul Vrâncioaia, unde este instalată o modernă aparatură de înregistrare şi avertizare seismologică (vezi monografia “Năruja-inima Vrancei”, autor Titel-Toader Chirilă, Ed.Terra, Focşani 2005).
CREDINŢA, EDUCAŢIA, CULTURA
Monografia Parohiei Năruja
Spiritualitatea localităţii fiind foarte puternică, a fost firesc ca şi credinţa – parte integrantă a acesteia – să fie la aceeaşi înălţime, într-adevăr Biserica fiind prezentă aici încă de la începuturi.
Biserica Sf. Cuv. Parascheva a fost construită în anul 1788, în centrul comunei, datele referitoare la aceasta fiind foarte puţine. Singura mărturie este inscripţia de deasupra uşii de la intrarea în biserică, în pridvor, “Eu, Dragnea, zidarul-1788”. Biserica este zidită din piatră de râu alternând cu cărămidă, având o grosime de un metru. Forma este trilobată, în formă de cruce, fiind compusă din Sf. Altar, Naos, Pronaos şi Pridvor.
De-a lungul vremii Sf.Biserică a suferit mai multe reparaţii fără a-i schimba forma, doar acoperişul a suferit modificări. La început a fost acoperită cu şindrilă, iar apoi cu tablă. În anul 1985 au început lucrările de renovare şi pictură din nou în tehnica “fresco”, lucrări ce s-au finalizat în anul 1990, an în care a avut loc şi resfinţirea sfântului locaş, de către Preasfinţitul Episcop Epifanie Norocel al Buzăului şi Vrancei, în data de 8 iulie 1990. Pictura a fost realizată de către pictorul Andronic Romeo din Otopeni, Ilfov.
Preoţii slujitori
– Preot Şerban Bălan – este primul preot despre care avem date. Acesta apare într-o catagrafiere din arhiva Consiliului Eparhial din Chişinău, dosar 58/1809.
– Preot Teodor Oancea – 1820-fiind la aceeaşi parohie cu preotul Şerban Bălan.
– Preot Şuşu Andrei – 1865.
– Preot Ştefan Chiciorea.
– Preot Nicolae Mihail – născut în 8 iulie 1869, fost preot militar în Campania din Bulgaria şi în războiul din 1916-1918, având gradul de căpitan.
– Preot Alexandru Lăduncă, născut în 1908, în comuna Bârseşti. Absolvent al Seminarului Teologic Dorohoi şi al Facultăţii de la Cernăuţi. A slujit ca preot la Parohia Năruja până în anul 1985, când a fost pensionat.
– Preot Bratie Vasile, născut în anul 1958 în comuna Nistoreşti, absolvent al Seminarului Teologic Buzău şi al Institutului Teologic de Grad Universitar Sibiu este numit preot al Parohiei Năruja în luna decembrie 1985, unde oficiază şi în prezent. Din anul 2003 este ridicat la rangul de preot iconom stavrofor în urma ridicării unei noi biserici cu hramul Sf.Imp.Constantin şi Elena în satul Podul Nărujei, Parohia Năruja. Activează ca profesor pe catedra de religie a Şcolii generale cu cls.I-VIII Năruja din anul 1990, obţinând gradul didactic I în învăţământ în anul 2011. În anul 2008 a fost numit şi protoiereu al Protoieriei Panciu.
Biserica Sf.Imp.Constantin şi Elena a fost construită între anii 1996-2003,cu binecuvântarea Preasfinţitului Episcop Epifanie al Buzăului şi Vrancei, de către preotul Vasile Bratie şi credincioşii parohiei, având şi sprijinul credincioşilor din parohiile învecinate şi nu numai.
În anul 2009 s-a înfiinţat postul II la Parohia Năruja ṣi a fost numit preot tânărul teolog Horaţiu-Petre Bratie , care slujeşte şi astăzi.
Sfânta Liturghie de sfinţire a noii biserici – În aşteptarea Înaltelor Feţe bisericeşti
Sfânta Liturghie de sfinţire a noii biserici – Întâmpinarea Înalt Preasfinţitului Părinte Arhiepiscop – 09.09.2012
Sfânta Liturghie de sfinţire a noii biserici – .P.S.Arhiepiscop Epifanie, înconjurat de soborul de preoţi – 09.09.2012
Sfânta Liturghie Arhierească de sfinţire a noii biserici – 09.09.2012
Sfânta Liturghie de sfinţire a noii biserici – Slujba de sfinţire a apei – 09.09.2012
Sfânta Liturghie de sfinţire a noii biserici –Cuvântul preotului paroh Vasile Bratie – 09.09.2012
Momente după Sfânta Liturghie de sfinţire a noii biserici – 09.09.2012
Cântăreţi:
– Ştefan Tătaru – născut în 29 august 1822
– Ion Chiciorea – absolvent al Scolii de Cântăreţi Bisericeşti
– Ion Gheorghiţă (Purcel) – din Poiana
– Andone Vasile Prescură – din Viişoara -1980-1990
– Simion Bratie – 1990-1996
– Petrică Lădaru – 1996-2003
– Nistor Hurjui – 2003-până în prezent (2011)
P I S A N I E
“In numele Tatălui si al Fiului şi al Sf.Duh.
Ziditu-s-a această Sf.Biserică cu hramul “Sf. Impăraţi Constantin şi Elena” între anii 1996-2001 din iniţiativa şi prin strădania P.C.Preot Bratie T.Vasile din contribuţia credincioşilor parohiei Năruja şi a altor credincioşi evlavioşi din imprejurimi precum si din strainătate.
In anul 2001 s-au început lucrările de pictură în tehnica fresco care au fost executate de către pictorul Nicolae Govoreanu din loc.Blaj, jud.Alba.
Toate aceste lucrări s-au realizat cu binecuvântarea şi sub îndrumarea P.S. Episcop Epifanie Norocel al Buzăului şi Vrancei şi cu sprijinul P.C.Preot Constantin Dobrin protoiereu de Panciu şi al P.C.Preot Ionel Ene Protoiereu al Protoieriei Focsani I.
Slujba de Sfinţire a fost oficiată în data de 21 Sept.2003 de către P.S.Episcop Epifanie Norocel inconjurat de un distins sobor de preoţi şi credincioşi din parohie şi împrejurimi.
Pomeneşte, Doamne, pe ctitorii şi binefăcătorii acestui Sf.Locaş.”
Cele două biserici deţin case de prăznuire, construite într anii 1999-2002 – la Podul Nărujei, respectiv, 2004 -2005, în satul Năruja
Şcoala
Primele şcoli în Putna au început, ca pretutindeni pe cuprinsul ţării, în pridvoarele bisericilor, în chiliile mânăstirilor şi prin casele unor boieri sau oameni mai instruiţi. Învăţătura se preda după cărţile bisericeşti (ceaslovul, psaltirea, octoihul şi evanghelii), urmărindu-se îndeosebi deprinderea cititului şi a scrisului. Evoluţia în timp a şcolilor de pe teritoriul actualei comune, atât sub aspect organizatoric cât şi al desfăşurării procesului educativ au urmat firul unor prevederi legale elaborate de cancelaria domnească a Moldovei înainte de Unirea Principatelor Române de la 1859, printre care amintim “Regulamentul şcoalelor publice din Moldova” – elaborat în 1835 de Comitetul Scolastic (înfiinţat în septembrie 1832), ca aplicare a Regulamentului Organic – sau pe baza “Aşezământului pentru reorganizarea învăţământului public în Principatul Moldovei la 1851″ (care a proclamat pentru prima dată în legislaţia românească, gratuitatea învăţământului) (vezi monografia “Năruja-inima Vrancei“, autor Titel-Toader Chirilă, Ed.Terra, Focşani 2005).
În fotografie, imaginea vechii şcolii din Năruja, ridicată în 1872, prin contribuţia sătenilor.
În ceea ce priveşte vechimea şcolii vrâncene, istoricul I.Giurgea în lucrarea sa “Şcoala vrânceană”, arată că a funcţionat prin grija cetăţenilor, lipsa unor învăţători fiind suplinită de dascăli sau preoţi. Cu toate acestea, învăţământul din zonă a avut un caracter laic. Istoricul şi omul de cultură Simion Mehedinţi, în cartea sa “Locuri şi legende vrâncene”, arată că cel mai vechi dascăl din Năruja pomenit de bătrâni a fost Ion Chilian, venit dinspre Poarta Vrancei (din satul Burca), urmat de un anume Şuşu.
Prof.Cezar Cherciu în lucrarea sa “Vrancea şi ţinutul Putnei” arată că în anul 1857 “s-a deschis şcoala de la Năruja, cea mai veche din Vrancea după cea din Vidra. Primul ei dască a fost Moş Buche (Şuşu), urmat de învăţătorul Vasile Sterea, an când ia fiinţă şcoala primară de stat în care programa de învăţământ s-a extins şi la noţiuni de gramatică de limba română şi aritmetică”. În anul 1876 a fost numit învăţător titular Ion Chiciorea (care studiase două clase de seminar) şi care a predat timp de circa 25 de ani, până la pensie. În 1900 a fost numit învăţător de Ministerul Învăţământului şi Cultelor, Ion Răileanu (absolvent a 5 clase normale) şi care a funcţionat 38 de ani, fiind considerat primul învăţător cu gradul I din Vrancea acelor vremuri.
În timp, tot prin straduinţa locuitorilor, s-au mai construit alte şcoli în satele mai îndepărtate, Podu Stoica, Petreşti, Podul Nărujii, Lunca, Poieniţa. În 1946 a fost înfiinţat Gimnaziul unic, în care au fost înscrişi elevi din Nistoreşti, Herăstrău, Paltin, Spulber, Nereju, Vrâncioaia. Mai mult, pe măsură ce importanţa în zonă a localităţii Năruja a crescut, s-a construit un sediu nou pentru Şcoala generală de 8 clase (1962), care s-a extins cu prima treaptă de liceu (1969), ceea ce a determinat o afluenţă a numărului de elevi din localităţile limitrofe. Pentru ei se înfiinţase deja un Internat şcolar (1950), o bibliotecă şcolară şi o bază sportivă. Actualmente, în Năruja mai funcţionează doar Şcoala generale de opt clase.
În acelaşi timp, în comună au fost înfiinţate 3 gradiniţe pentru învăţământ preşcolar.
În grădina şcolii, în 1992 a fost instalată o Staţie Meteorologică Didactică, sub îngrijirea doamnei Neta Chirilă, profesoara de geografie. Iniţiativa a fost cu mult mai veche, încă de prin anul 1936, când istoricul Simion Hârnea a solicitat în numele Consiliului de Conducere al Căminului Cultural “Popa Şerban”, înfiinţarea unei staţii meteorologice la Năruja de către Institutul Meteorologic Central din Bucureşti. Aprobarea înfiinţării a fost aprobată şi chiar s-au transmis o serie de aparate si instrucţiuni în vederea pornirii unei staţii pluviometrice şi meteorologice care va purta numărul 4513.
Viaţa culturală
În secolul al XIX-lea, corolarul reformelor concepute şi aplica după Unirea Principatelor de la 1859 au determinat şi apariţia primelor forme organizate de educaţie culturală în lumea satelor prin aşa-numitele “atenee culturale”. Noul sistem educaţional creat de Spiru Haret avea să abordeze şi latura extra-şcolară, astfel că învăţătorimea satelor a devenit şi sufletul activităţilor culturale, concretizate prin apariţia bibliotecilor săteşti şi a primelor cercuri cultural – folclorice. Astfel, în 1898 s-a creat prima formă instituţionalizată prin care revizorul şcolar al judeţului Putna a încercat pregătirea unitară a învăţătorilor în vederea organizării de diferite acţiuni cu caracter cultural în fiecare sat vrâncean.
Un astfel de învăţător erudit şi inimos în acelaşi timp a fost şi Ion Răileanu, de numele căruia se leagă şi înfiinţarea formaţiei de dansuri populare în Năruja. În anul 1911 a fost organizată la şcoala din comună “prima şezătoare culturală cu un program stabilit dinainte”. Pe lângă această acţiune au mai avut loc concomitent şi alte manifestări culturale cu participarea sătenilor maturi – dansuri populare, interpretări de cântece populare, doine şi balade, alte obiceiuri ale locului. Acest eveniment este considerat a fi borna vieţii culturale din comuna Năruja.
La 8 mai 1916, documentele mai amintesc de o mare serbare populară organizată din iniţiativa unui comitet, care cuprinde notabilităţile satului: medicul P.Costin – directorul spitalului, preotul Nicolae Mihail, primarul, notarul, preşedintele Băncii Populare “Zăbala”, şi învăţătorul Ion Răileanu – “dirigintele şcoalei Năruja” . Scopul manifestării era “pentru întreţinerea şi adâncirea sentimentului naţional” şi “de a pune bazele unei asociaţii culturale” (…), “pentru a fi de folos sătenilor noştri”.
Un rol deosebit de important pentru culturalizarea sătenilor l-a avut neobositului etno-folclorist si istoric amator Simion Hârnea (vezi capitolul “Fiii de seamă ai Nărujii”), care a editat o colecţie de legende, datini, obiceiuri şi alte creaţii folclorice sub egida “Bibliotecii populare” începând cu anul 1926.
În anul 1936 inspectorul Alexandru Necula de la Inspectoratul Cultural Bălţi, împreună cu fruntaşii satului, au demarat acţiunile de înfiinţare la Năruja a unui Cămin Cultural ce urma să poarte numele “Popa Şerban”, în omagierea acelui “vechil” care a luptat şi s-a sacrificat pentru dezrobirea obştilor vrâncene. În februarie acel an adunarea obştească a ales cei 15 membri ai “Sfatului conducător” al Căminului Cultural: Costică Istrate – preşedinte activ, Ştefan Hârnea – vicepreşedinte, Constantin Gogoncea – secretar, Şerban Bratie – casier, Ion Popescu – cenzor – , precum şi membrii: D.Scripcă – judecător, Th.Bot – notar, Costică Chirilă – agent sanitar, Ion Chirilă Mare şi Toader Chiciorea – poştaşi, V.Mitişov – medic, Ioan Danţiş – perceptor, director fiind Simion Hârnea. Preşedinţi de Onoare au fost aleşi preotul Nicolae Mihail, magistratul şi istoricul Aurel Sava şi învăţătorul Ion Răileanu.
(vezi monografia “Năruja-inima Vrancei“, autor Titel-Toader Chirilă, Ed.Terra, Focşani 2005).
Pe data de 6 martie 1936 a fost aprobată de către Fundaţia Culturală “Principele Carol”, înfiinţarea Căminului Cultural ”Popa Şerban”. Simion Hârnea a devenit director, iar activitatea aşezământului s-a dezvoltat de la an la an. A fost înfiinţată biblioteca, s-au făcut abonamente la o serie de publicaţii de cultură, s-au organizat activităţi de propagandă culturală, manifestări artistice, expoziţii tematice, precum şi înfiinţarea publicaţiei “Comoara Vrancei”. Toate aceste iniţiative şi-au găsit sprijinul unor personalităţi de seamă ale vremii care au trecut prin Năruja: Mihail Sadoveanu, Dimitrie Gusti, Simion Mehedinţi, Emil Bucuţa, G.G.Longinescu, Constantin Giurescu, Neculai Jechianu, Ion Ionaşcu, H.H.Stahl, Aurel Sava, Gheorghe Constantinescu-Mirceşti s.a.
Actuala clădire a Căminului Cultural a fost ridicată în 1960, prin contribuţia voluntară a cetăţenilor, iar în anul 1975 s-a finalizat renovarea, prin care s-au reabilitat sala de spectacole cu scena, cabina de proiecţie cinematografică, holurile, sala de club, muzeul memorial “Simion Hârnea”, dependinţele. În anul 1981 s-a finalizat şi construcţia unui amfiteatru de vară în aer liber cu scenă şi pavilioane pentru expoziţii. Aici are loc anual, în ultima duminică a lunii iunie, “Festivalul interjudeţean al formaţiilor de instrumente populare şi al rapsozilor”, care a fost redenumit începând cu anul 1985 – Festivalul “Comoara Vrancei”.
În cadrul Căminului Cultural îşi desfăşoară activitatea şi Asociaţia culturală de prietenie franceză-română Chateauneuf-la-foret/ Năruja, precum şi Societatea culturală “Vranczia”.
Directorii Căminului Cultural “Popa Şerban”
- 1936 – 1950, Simion Hârnea
- 1950 – 1953, Ion C. Chirilă
- 1954 – 1956, Dragomir Chirilă
- 1956 – 1957, Vasile Chirilă
- 1957 – 1958, Bică-Bărbulescu Chirilă
- 1958 – 1962, Stan Colocioiu
- 1962 – 1966, Vasile Ţigănaşu
- 1966 – 1967, Teodor Butnaru
- 1968 – 1974, Nicolae Popescu
- 1974 – 1978, Toader-Titel Chirilă
- 1978 – 1992, Nicolae Popescu
- 1992 – 2005, Toader-Titel Chirilă
- 2005- prezent, Adriana-Elisabeta Bratie
Bibliotecarii Căminului Cultural “Popa Şerban”
- 1936 – 1939, Simion Hârnea
- 1939 – 1940, Georgeta Răileanu (n.Hârnea)
- 1950 – 1957, Tanţa Arsenie, Mărioara Mânecan (n.Chirilă), Măriuţa Mircioiu (n.Mereuţă)
- 1957 – 1973, Clementa Scăunaş (n.Cotea)
- 1973 – 1974, Toader-Titel Chirilă
- 1974 – ……., Profira Micu (n.Rapa)
- 1989 – prezent, Adriana-Elisabeta Bratie
Sănătatea
Organizarea viaţii sanitare în judeţ a debutat la începutul seculului al XIX-lea. În 1853, domnitorul moldovean Barbu Ştirbei (1849-1856) a legiferat organizarea sanitară în ţară şi a înfiinţat câte un post de medic în fiecare judeţ. În 1866 medicii din zonă au obţinut rangul de medici primari ai judeţului şi abia în 1906 s-a înfiinţat la Focşani o “circumscipţie sanitară” pentru întreg judeţul Putna.
La începutul secolului al XX-lea, Regele Carol I al României, aflat la vânătoare prin Munţii Vrancei, a poposit în Năruja unde a fost primit de toată suflarea Ţării Vrancei cu mare ospăţ şi dragoste, pe un platou aflat pe Dealul Nărujii, cu ocazia celei de-a 40-a aniversare a domniei. La cererea nărujenilor, a hotărât să înalţe un spital pe acest platou pentru îngrijirea sănătăţii mocanilor vrânceni. După numai un an de zile, pe acel teren donat comunităţii de preotul Nicolae Mihail, a fost ridicată clădirea Spitalului Jubiliar “Regele Carol I”, considerat la acel moment unul dintre cele mai moderne din Europa. A funcţionat până în anul 2002, când a fost desfiinţat.
Personal medical care s-au îngrijit de sănătatea vrâncenilor, de-alungul vremii:
- 1916, I.Constantinescu (medic)
- 1919, Constantin Chirilă (agent sanitar) şi Anca Sandu (moaşă)
- după primul război mondial, Abramovici (farmacist), Mitişov (medic), Tolu (medic)
- 1927, S.Cotu (medic)
- 1928-1939, I.Lahmanovici (medic)
- 1936 , P.Costin (medic), Neculai Iancu (medic), E.Cornelia (medic)
- 1937, Smaranda Frunaru (medic), Zamfirescu (medic), Niculi (medic)
- 1940, Constantin Marcali (medic), Constantin Chirilă (agent sanitar)
- 1948, Aurel Sadima (medic), Nicolae Iancu (medic)
- după 1949, Nicolae Savin (medic), Corneliu Stancu (medic), Ciolac (medic), Avachian (medic), Gheorghe Cassian (medic) Neculai Chirilă (agent sanitar), Orezeanu (medic), Nicolae Roman (medic), Rău (medic), Ştefan Oancea (medic), Bucur (medic)
- după 1960, Constantin Zamfirescu (medic), Solomon Kinsbruner (medic), Vasile Ciocârlan (agent sanitar), Liubovia Chirilă (soră medicală), Mihaela Miron (soră medicală), Niculina Trifescu (soră medicală), Mariana Limoncu (soră medicală), Dumitra Cotea (soră medicală), Adela Albu (soră medicală), Dumitra Ţurcanu (soră medicală), Fănica Potop (soră medicală), Nanu Jinga (asistent medical)
- 1969, Gheorghe Georgescu (medic), Magdalena Georgescu (medic)
- 1972, Dumitru Andreescu (medic)
- după 1976, Pavelescu (medic), Ovidiu Vanghelie (medic), Mihaela Toma (medic), Mariana Ionescu (medic), Viorica Popa (medic), Maricica Şuşu (asistent medical)
- după 1978, medicii stomatologi: Dan-Nicolae Enache, Florentina Ionescu, Mihai Bontaş, Claudia Macovei
(vezi monografia “Năruja-inima Vrancei“, autor Titel-Toader Chirilă, Ed.Terra, Focşani 2005)