Simion Hârnea s-a născut la 16 octombrie 1898, în comuna Năruja, din părinţii Dumitreche şi Irina Hârnea şi a decedat la 11 iunie 1985.
A urmat şcoala primară în comuna natală, evidenţiindu-se printre cei mai buni elevi ai învăţătorului Ion Răileanu. Continuă două clase la gimnaziu la Odobeşti, până la desfiinţarea unităţii şcolare, apoi instruindu-se singur în literatură, istorie, geografie, ştinnţă, devenind un autodidact.
După moartea tatălui în 1918 se căsătoreşte cu Smaranda Bratie, cu care a avut patru copii. După moartea acesteia se recăsătoreşte cu Voica Vetrescu, cu care a avut încă doi copii. S-a preocupat îndeaproape de educaţia copiilor săi, astfel că aceştia au putut absolvi şcoli superioare.
Simion Hârnea a obţinut un post de funcţionar la Primărie, iar după doi ani de activitate a devenit grefier la Judecătoria Ocol Vrancea, cu sediul în Năruja, unde a lucrat până la pensionare în 1959. În acelaşi timp a avut multiple încercări literare şi cocumentare.
În anul 1919 l-a cunoscut pe Simion Mehedinţi care l-a ajutat să publice câteva poeme eroice în revista “Duminica poporului”. Relaţia cu sa cu S.Mehedinţi a fost una deosebit de benefică, acesta din urmă îndemnându-l să se aplece asupra producţiilor populare. Studiind rezultatele cercetărilor istoricului Aurel Sava, Simion Hârnea a început o intensă activitate de căutare a tot ce era hrisov vechi şi legat de viaţa vrâncenilor, astfel că în perioada 1929 – 1931 a reuşi publicarea a două tomuri de “Documente putnene”. Ulterior şi-a lărgit aria investigaţiilor sale, întregind aria datelor culese cu diferite comparaţii, verificări orale şi coroborând cu diferite “zapise” şi “urice” documentele găsite în arhivele timpului.
Preocupat fiind şi de culegerea mateialelor folclorice, a reuşit să publice în perioada 1926 – 1936 un set de 14 broşuri în colecţia Bibliotecii Populare “Comoara Vrancei”, care conţineau atât povestiri şi legende vrâncene, cât şi datini şi obiceiuri ancestrale. Valoare scrierilor sale constă într-un excepţional material literal – folcloric, cu următoarele suiecte:
- Nr.1 – “Povestea Vrancei”;
- Nr.2 – “Ştefan Vodă şi vrâncenii”;
- Nr.3-4 – “Ţara Vrancei”;
- Nr.5 – “Datinile şi obiceiurile noastre de la sărbătorile Paştelor”;
- Nr.6 – “Popa Şerban”;
- Nr.7-8 – “Frânturi din viaţa străbună”;
- Nr.9-10 – “Polojănii din bătrâni”;
- Nr.11 – Taine de codru”;
- Nr.12 – Vremuri şi oameni”; Nr.13 – “Preoţi în trecutul Vrancei”;
- Nr.14 – “Schitul Valea Neagră”.
Colecţia s-a bucurat de aprecieri din partea unor personalităţi marcante ale vremii cum ar fi Mihai Sadoveanu, G.G. Longinescu, Simion Mehedinţi, C.C. Giurescu, Aurel Sava, Ion Diaconu ş.a., dar şi de către diferite publicaţii.
De asemenea, a publicat articole etno-folclorice în revistele “Albina”, “Neamul românesc”, “Izvoraşul”, “Duminica poporului”.
În viaţa culturală a comunei s-a implicat direct, fiind fondatorul Căminului Cultural, ridicat în 1936 sub îngrijirea Fundaţiei “Principele Carol”, devenind şi directorul instituţiei până în anul 1951.
În anul 1972 a publicat volumul I din cartea “Locuri şi legende vrâncene”, iar în 1977 volumul al II-lea (au fost reeditate de Editura Sport Turism în 1979, respectiv 1984). Despre această lucrare, Simion Hârnea spunea: “Datinile noastre şi obiceiurile vechi, dacă nu se păstrează astăzi cu acea pietate şi sfinţenie ca altădată, trebuie, trebuie ca cel puţin să nu le dăm uitării şi să le avem măcar ca o amintire în cugetul nostru, căci ele sunt mai scumpe mărgăritare pentru noi, fiindcă în ele se oglindeşte trecutul neamului nostru”.
“Simion Hârnea este una din cele mai pitoreşti figuri de ţărani. Asemenea lui Tata Oancea din Vasiova Banatului, el a nutrit respect constant faţă de pagina tipărită, pe care a realizat-o de-a lungul octogenarei sale vieţi cu trudă materială şi morală (…) Dezvoltarea într-un mediu propice ar fi făcut, probabil din S.H. un cercetător de elită. Meritul său este acela de a continua o tradiţie îndepărtată, cea care are la bază cronicarii ce ne-au lăsat letopiseţe, …
(Florin Muscalu, “Dicţionar de la origini până la contemporaneitate”)
Pe baza textelor scrise de Simion Hârnea, marele etnolog şi folclorist Ion Diaconu a realizat monografia “Ţinutul Vrancei”, Mihai Canciovici, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Etnologie şi Folclor Bucureşti, a semnat o culegere de texte cu titlul “Povestitul în Vrancea” (1995), iar cercetătoarea ştiinţifică Gabriela Macovei, doctor asociat la Academia Română – Filiala Iaşi, a tipărit dicţionarul “Tezaurul toponimic al Vrancei”.
(Biografie preluată după Monografia “Năruja – inima Vrancei”, autor Titel-Toader Chirilă, Editura Terra, Focşani 2005)