Evenimente

Vrâncenii au participat, duminică 28 iunie 2015, la cea de-a XXXIII-a ediție a Concursului Interjudețean de Muzică Populară „Comoara Vrancei“, ce a avut loc loc la Năruja, eveniment organizat de Consiliul Județean, Centrul Cultural, Primăria și Consiliul Local Năruja, Obștea și Căminul Cultural „ Popa Şerban“ din Năruja.La eveniment au fost invitaţi 35 de soliști vocali, solişti instrumentişti, grupuri vocale şi grupuri instrumentale, care provin de la Şcoala Populară de Arte Suceava, Dolhasca și Fălticeni;
Centrul de Cultură şi Educaţie pentru Tineret Lieşti; Centrul Cultural Dunărea de Jos Galaţi; Şcoala Populară de Arte Carmen Saeculare Neamţ; Centrul pentru Cultură şi Artă Neamţ, dar și din județul Hunedoara. De asemenea au participat și artiști din Vrancea, respectiv din localitățile Nereju, Moviliţa, Ciorăşti, Paltin, Spulber, Nistoreşti şi Năruja.

„Evoluţia artistică a participanţilor a constat în:  interpretarea obligatorie a două cântece, o doină sau o baladă; un cântec de joc (cu acompaniament), ambele reprezentând creaţia populară a zonei etnofolclorice din care provine. Acompaniamentul concurenţilor a fost asigurat de Orchestra Ansamblului Ţara Vrancei, dirijor prof. dr. Maricel Ghinea. Juriul a fost format din: Preşedinte – Gheorghiţa Nicolae, redactor-producător la Societatea Română de Televiziune; Membru – Ileana Vieru, redactor muzical la Societatea Română de Radiodifuziune; Membru – Prof. dr. Maricel Ghinea, dirijor al orchestrei Ansamblului Folcloric Ţara Vrancei. Festivalul Concurs Interjudeţean de Muzică Populară COMOARA VRANCEI a fost prezentat de realizatoarea de evenimente culturale de la Radio România, Violeta Ianculescu“, se arată într-un comunicat semnat de prof. dr. Liviu Nedelcu, directorul Centrului Cultural Vrancea.

Desi s-a nascut in mahalaua Bucurestilor, la 1858, el si-a luat numele Delavrancea in semn de apreciere pentru stramosii sai, tatal sau, Stefan Tudorica Albu, fiind descendent dintr-o familie de ciobani vranceni. De altfel, acest mare roman nu i-a uitat pe oamenii din Vrancea atunci cand a fost ministru al Lucrarilor Publice, raspunzand pozitiv unui memoriu al mocanilor care in 1911 deplangeau starea dezastruoasa a soselei care pleca de la Focsani si facea legatura, prin munti, cu Transilvania, practic actualul DN2 D de azi, Focsani-OjdulaCovasna.

…”Vechi numiri slave ca Năruja, Nereju, Putna, Coza, Mala; numiri ungureşti, pecenege sau cumane precum Tichiriş, Haga, Vizăuţ, Chilimetea; numiri româneşti ca Vidra, Colacul, Valea-Sării, Paltin, Spulber, unele arătând pe descendenţii unui moş comun: Barseşti, Bodeşti, Negrileşti, Spineşti, sunt toate dovada unei perfecte continuităţi a populaţiei de aici, din veacul al VI-lea pînă după descălecat(…)Mai spre miazănoapte, tot pe partea dreaptă a Siretului, gasim aşezările de la Trotuş, Sascut în ungureşte: fântâna Sasului şi Adjud, de asemenea anterioare întemeierii, cea dintâi nefiind însă mai veche decât din a doua jumatate a veacului al XIII-lea. Intr-adevăr, numele Trotuş în forma veche Totruş implică prezenţa tătarilor, deci aşezarea este în orice caz posterioară năvălirii lor. “…scria Giurescu în ”Istoria Românilor.

Click aici pentru a vedea filmul.

Click aici pentru a asculta Doina.

Faceti click aici pentru a viziona filmul.

In Vrancea, de sute de ani traditia spune ca ouale se inrosesc in ultimele trei zile din post, dar mai ales in Joia Mare. “Joimarita” este spaima fetelor care se grabesc sa toarca toata canepa si sa inroseasca toate ouale, ca sa nu le prinda aceasta zi cu treburile neispravite. La Naruja, oamenii pastreaza cu sfintenie obiceiul ca in Joia Mare a Pastelui sa inroseasca ouale. Traditia spune ca toate culorile trebuie sa fie naturale, preparate din flori, frunze, din fructe si coji de copaci si chiar din lemn de diferite esente. 

Galbenul se obtine din alior cules in luna mai, din frunze de agud si zarzar, fiecare dand o alta nuanta de galben. Din flori de viorele se prepara albastrul, iar verdele din rachitica, frunze de nuc, coaja de mar dulce, mugur de mar paduret, ruja.

Pentru rosu se folosesc frunze si flori de mar, flori de sovarv, frunze de corn si cimbrisor, coaja de maces si arin negru. In materia colorata se pune otet apoi, ouale bine spalate, se lasa cel putin o ora, dupa care se scot, se usuca bine si se pun in ,,rosala”. Ouale sunt incondeiate de codanele care se strang, dis de dimineata, la casa uneia dintre ele. Cea mai tanara pleaca dupa apa, la fantana, ferindu-se sa fie vazuta de ochii iscoditori ai vecinilor. In apa data in clocot, in care s-a turnat culoarea, sunt lasate sa cada ouale, unul dupa altul.

“Primul ou colorat, de proba, este dat copiilor. In casa este adusa o brazda de pamant verde, in jurul careia copiii danseaza, in timp ce mananca oul. Gaoacea se umple cu aluat din faina de grau si se aseaza la grinda, sa fie noroc in casa.Ouale colorate sunt asezate in cosulete, pregatite pentru a fi binecuvantate de preot in prima zi de Paste. Intorsi de la biserica, toti membrii familiei se clatesc pe fata cu apa in care a fost lasat sa cada un ban de argint si un ou rosu. Semnificatia: sa fie toti sanatosi si rosii in obraji, curati si iertati de pacat ca argintul”, spune scriitoarea Janine Vadislav.

Batranele satului spun ca de la oul incondeiat totul se foloseste. Nici cojile nu se arunca, acestea fiind bune de multe leacuri. Cu ele se fac descantece pentru dureri de dinti, de urechi, de gat, de ,,besica cea rea”, de roseata, de friguri, de muscatura de sarpe.

Faceti click aici pentru a viziona filmul realizat la Biblioteca Publică Năruja.